Marea Britanie se apropie de alegeri. Nu mai e mult până când, pe 6 Mai 2010, sistemul bipolar format de ani de zile din Laburişti şi Conservatori se transformă încet dar sigur într-un sistem tripartit în care Liberal-Democraţii vor fi factorul cheie de decizie în stabilirea următoarei configuraţii politice. Nick Clegg este golden boyul politicii britanice, cel care dintr-o persoană obişnuită cu un parcurs încet dar sigur în şi către spaţiul public, a reuşit să devină câştigătorul de facto al ultimelor dezbateri televizate, în faţa premierului în funcţie Gordon Brown şi liderului conservator David Cameron. Niciunul dintre ei nu se aştepta ca tânărul de 43 de ani să pună punct erei de dominaţie polarizate a politicii britanice formată din coloşii conservatori şi respectiv laburişti. După 78 de ani, Marea Britanie poate întâmpina din nou un premier liberal, ultimul fiind Lloyd George.
Mesajul său e cât se poate de simplu: Eu cred într-o politică nouă. Ei cred într-o politică veche. Este o alegere clară! Unul din obiectivele principale ale lui Clegg va fi să reformeze sistemul electoral britanic, transformând actualul sistem majoritar depăşit, de tipul first-past-the post, în care câştigă candidatul cu cel mai mare număr de voturi din fiecare colegiu. Motivul schimbării e în mod clar faptul că acest tip de sistem electoral nu duce la reprezentarea proporţionalăa votanţilor. Revenind la Nick Clegg, parcursul său profesional a fost următorul: jurnalist, parlamentar european (1999-2004), lobbyist (2004-2005), parlamentar in Parlamentul Marii Britanii (2005-prezent) şi preşedinte al Partidului Liberal Democrat (din 2007). Este căsătorit cu o spaniolă frumoasă pe nume Miriam Gonzalez Durantez, aducând un plus de exotism în peisajul britanic scrobit.
Promovând o platformă de centru, cu accente de centru-stânga, menţinând însă un liberalism ferm la nivelul valorilor libertăţii individuale, toleranţei şi dezvoltării sociale, Nick Clegg poate fi politicanul de care acum Marea Britanie are nevoie, la fel cum poate a avut nevoie de Tony Blair în 1997. Este interesant însă cum se va derula în continuare lupta strânsă cu ceilalţi doi lideri, Gordon Brown şi David Cameron, cu care a ajuns acum cel puţin la egalitate ca scor electoral.
Sursa foto: www.mirror.co.uk
Astazi a plecat dintre noi un jurnalist de exceptie de numai 34 de ani. Mile Carpenisan, corespondent in zone de razboi a murit dupa un stop cardiac, internat in spital dupa ce fusese mai bine de zece ani incercat de meseria sa in zone precum Iugoslavia sau Irak. In ultimele sale zile de viata, Mile, in generozitatea sa, a dus o 
In cateva zile va avea loc mult asteptatul Congres al PSD. Pana in prezent se conturasera in mod clar candidaturile certe ale actualului presedinte Mircea Geoana dar si cele ale lui Adrian Nastase, Cristian Diaconescu si ale lui Miron Mitrea. Nastase a fost in ultima perioada cel care a evaluat evolutia partidului, i-a dat diagnoza de sociolog si a venit, asa cum ii sta bine unui candidat la sefia partidului, cu un program politic. Miron Mitrea, banuit de colegii sai de o intelegere secreta cu Cotroceniul si de o dorinta, mai degraba o impietate in forurile PSD, de a reveni la guvernare cu PD-L, a fost mai degraba activ in scrisorile deschise din mediul online si blogosfera. Cristian Diaconescu, un personaj elegant si educat, fost ministru al afacerilor externe, crescut in maniera diplomatica a fostei echipe de aur a discipolilor lui Adrian Nastase in perioada 2000-2004, cu toate ca are trecere in media si este apreciat inclusiv de catre celelalte partide, nu se bucura de un sprijin real in organizatiile partidului, cele care pana la urma decid cine le va conduce.
Zilele acestea se discuta intens despre posibilii candidati la presedintia PSD respectiv Adrian Nastase, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu. Cu toate acestea, se ignora un trio absolut posibil de candidati redutabili pentru partid si voi enumera aici triumviratul: Adrian Severin-Adrian Nastase-Cristian Diaconescu. Adrian Severin este fara niciun fel de indoiala cel mai popular dintre liderii cu vizibilitate crescuta in special datorita faptului ca are un dosar curat. Anul acesta, europarlamentarul Adrian Severin putea deveni unul din principalii lideri ai Uniunii Europene. Este recunoscut la nivel international si european ca fost sef al diplomatiei romanesti. Are experienta ministeriala considerabila si a trecut prin focul anilor 90 cand se ocupa de privatizare in Guvernul FSN condus de Petre Roman. La nivelul discursului, a fost si ramane cel mai aprig critic al presedintelui Basescu initiind sintagme de succes care astazi ii poarta amprenta: “neocezarismul”, “regimul basescian autocrat” etc. Cu un lider ca Severin, PSD poate concura PNL la nivelul liderilor purtatori de mesaj. Va imaginati un cuplu de critici Severin-Antonescu din opozitie? Redutabil, as zice. Adrian Severin il cunoaste pe Traian Basescu de pe vremea cand erau amandoi in prima linie din PD-ul condus de Petre Roman. Desigur, profilul european al lui Severin va reusi sa atraga tinerii catre partid si va induce un veritabil curent de popularitate pentru lider. Cu toate acestea, puterea financiara a partidului va ramane in controlul liderilor regionali si vicepresedintilor Oprisan, Dragnea, Vanghelie, Mazare, Nica etc. Un singur om ii poate controla pe acestia – fostul “el lider maximo” al partidului, Adrian Nastase. Din postura de presedinte executiv, Adrian Nastase va putea sa raspunda exact de ceea ce isi propune pentru urmatorii doi ani: refacerea oamenilor din organizatii pentru a fi pregatiti din block-starturi pentru alegerile locale si parlamentare. E lesne de inteles ca va fi mult mai usor sa fie acceptat din aceasta postura decat din cea de presedinte. Bun, deci avem liderul charismatic, avem managerul politic, hai sa vedem cine poate fi liderul ideologic. Pentru acest post exista din punctul meu de vedere doi candidati potriviti: Cristian Diaconescu si Dan Mircea Popescu. Cristian Diaconescu s-a nimerit a fi vocea spiritului de stanga al PSD dintr-o frsutrare, de a-i vedea pe toti baronii locali ai partidului etaland puterea banilor. Omul este cel mai probabil sincer si prinde pe sticla. Marele sau dezavataj este o anume angoasare permanenta care il prezinta drept slab in fata adevaratilor controlori de resurse din partid. 
Lobby-ul romanesc incepe sa aiba si el clasice studii de caz. Probabil, in timp, acestea vor deveni didactice, vor fi exemple in cursurile de public affairs dar, pana la urma, nu se vor rezolva. Recent, mi-a atras din nou atentia un caz devenit clasic – Rosia Montana. Nu voi intra in disecarea intereselor de acolo, daca la asta va asteptati. Va voi infatisa insa o speta si o intrebare. Speta e legata de declaratia recenta a d-lui Peter Eckstein Kovacs, care detine functia de consilier prezidential, si spune ca redeschiderea proiectului Rosia-Montana in conditiile aratate de ministrul Adriean Videanu este periculoasa. In acest sens, domnia sa mentioneaza ca abordarea ministrului economiei este meschina bazandu-se exclusiv pe argumentul castigului financiar pentru stat, fara a lua in calcul eventualele prejudicii aduse mediului. Intrebarea mea este: Ce urmari va avea aceasta iesire publica transanta impotriva unui proiect sustinut de catre partidul majoritar al actualei coalitii de guvernare? Din experienta mea, cel mai probabil aceasta iesire a fost o avertizare impotriva partenerilor din PD-L pentru a nu grabi lucrurile prea mult, inainte ca cei din UDMR sa fie complet pregatiti. Pe vremea cand era senator, stiu ca dl. Eckstein Kovacs mai obisnuia sa ia troleibuzul 66 cateva statii ca sa mai simta pulsul oamenilor. O fi opinia publica puternic montata impotriva proiectului Rosia Montana? Nu cred. Dar cred ca UDMR isi pastreaza inca aceasta carte de negociere. Capitularea pe acest proiect le-ar fi facut deservicii de imagine dar mai ales financiare. Ma intreb insa de ce tocmai demnitarul maghiar de Cotroceni vorbeste despre asta si nu ministrul Laszlo Borbely? Verificand proiectele de lege legate de speta am vazut ca dl. Eckstein Kovacs a initiat in precedenta legislatura impreuna cu vajnicul luptator anti-maghiarizarii Transilvaniei si fost parlamentar PRM dl. Gheorghe Funar, un proiect de lege pentru interzicerea cianurilor. O sa retin acest moment istoric cand PRM si UDMR si-au dat mana pentru un obiectiv maret – cel al salvarii mediului. In timp, cand partidele lor nu isi vor mai gasi sensul pe esichierul politic romanesc, ambii s-ar putea regasi si ar putea deveni vajnici lideri ai Verzilor. Nu de alta dar trebuie sa devina si partidul asta puternic in Romania, la fel ca-n Europa.
