De mai multe ori in ultimii ani, am primit propunerea de a intra in politica. Si recunosc ca am cochetat in mintea mea cu aceasta idee. Dar de fiecare data cand am pus in balanta placerea de a-mi face meseria + nevoia de a duce bani acasa vs. orgoliul de a face politica + necesitatea de a aduce bani de acasa pentru asta, prima optiune a invins de fiecare data.
Si asta pentru ca socotelile arata asa: un candidat (la orice: parlament, parlament european, primarie, consiliu etc) investeste pentru campania electorala (si daca nu o faci nu ai nicio sansa) sume cuprinse intre 100.000 Euro si 500.000 Euro (poate uneori si mai mult). Din aceasta suma o parte (dar din ce in ce mai mica) este furnizata de corporatii (pe care insa le infieram cand le prindem ca fac asta). Salariul unui parlamentar este de vreo 1500 Euro pe luna (care oricum este prezentat la TV ca fiind indecent de mare fata de saracia oamenilor), ceea ce inseamna vreo 70.000 Euro pentru tot mandatul.
Si acum va rog sa-mi spuneti de ce as intra in politica? Ca sa o practic ca pe un hobby costisitor? Si nu uitati ca nu e costisitor doar din punct de vedere financiar, ci e costisitor si din punct de vedere al timpului, familiei etc.
Si atunci ma intreb, cei care fac politica, cum se descurca financiar? de unde iau banii ca sa-si acopere investitia (incercarea de recuperare este absolut fireasca) de a accede in Liga I a politicii? Sigur ca unii fac afaceri (desi nici asta nu le-am prea da voie sa faca). Dar totusi, de unde isi recupereaza investitia? Toti sunt corupti? Asta e o intrebare retorica…
Este limpede ca politica e a naibii de costisitoare si cred ca trebuie sa inventam un sistem in care politicienii sa poata sa-si recupereze investitia fara a fi nevoiti sa devina corupti sau fara a-si utiliza pozitia pentru scop personal patrimonial.
Astept idei pe aceasta tema… 
Poate facem un concurs.
E foarte clar, mai ales în actualul context al votului uninominal, că un buget mediu pentru a câștiga colegiul într-un orășel mai de neam este de 200.000 Euro. Asta în cazul în care nu ai noroc de un colegiu cum mi-aș dori eu, undeva prin Botoșani, unde poți duce multă băutură
În politică există câțiva mohicani pe cale de dispariție, tehnocrați politici, care au făcut asta ca principală ocupație și nu aveau restul de venituri produse de business-uri colaterale. Menționăm de la PSD pe Ion Iliescu, Dan Mircea Popescu, Adrian Severin, de la PNL pe Crin Antonescu, Petre Roman și alți câțiva neiluștri și de la PD-L sau din zonă cred că pe Traian Băsescu și mai puțin reușitul Emil Boc. Tehnocrații politici mai desfășoară doar activități didactice, unii find și cadre universitare.
Această specie e pe cale de dispariție, așa cum am spus-o.
Restul trebuie să producă banii necesari în campanie ca apoi să și-i scoată prin comisionări, intermedieri, punere de vorbe inspirate.
Tema corupției a fost folosită de Traian Băsescu cu succes în 2004, nu știu însă dacă mai merge acum.
Îți dau eu răspunsul, logic de altfel. Mi l-a spus un demnitar al fostului Guvern. Dacă faci doar politică și nu bagi bani, într-un final cazi și cazi de tot. Pentru că oricât de priceput ai fi în ce faci, ai plecat la un drum normat de reguli clare, nerespectând-o pe cea dintâi.
Însă, ca-n orice sistem, se mai strecoară și excepții.
Comment by Codrin Scutaru — 22/05/2009 @ 5:37 pm
asta pentru ca, pentru foarte multi, a face politică se conjugă doar cu poziţii înalte. A face politică insemană, în esenţă, a avea atitudine civică şi pentru asta nu-ţi trebuie bani ci ceva mult mai …….., premisa este deci falsă. Sofism.
Partea proastă este că sistemul îndeamnă spre o astfel de perspectivă. Dacă se schimbă sistemul, dar asta înseamnă implicarea a cât mai mulţi, ceea ce nu se poate, deocamdată, se va scimba şi percepţia.
A face politică este până la urmă un act de mare civism,- am zis bine? – a face politică devine sau capătă o conotoţie negativă doar când este asociat cu dobândirea unui anumit statut social. În primul rârnd, pentru toţi cei care stau pe margine şi critică e bine de ştiut că implicarea politică asocierea la un anumit curent, doctrină etc şi susţinerea lor nu este deloc un lucru uşor.
Cred că până la urmă soluţia este SĂ FACEM TOŢI POLITICĂ.
vei îmtreba desigur CUM? ve spune că aşa ceva este imposibil. Nu ai dreptate. Este posibil foarte uşor şi se poate. CUM? Prin introducerea VOTULUI OBLIGATORIU. VOtarea este ceam ma elementară formă de a face politică. Este esenţă actului politic.
Atunci când votul va fi obligatoriu, foarte mulţi vom face politică. Vom fi atât de mulţi că nimic nu se va mai putea vinde şi cumpăra. Nivelul discursului politic va trebui să crească, şi nu numai. Dar despre asta cu altă ocazie.
Comment by Liviu Fatu — 09/06/2009 @ 5:33 pm
Multumesc pentru comentariu (si acesta si cel anterior). Ma gandesc si revin cu o postare noua care sa includa rapsunsul la comentarii
Comment by Laura Florea — 09/06/2009 @ 6:05 pm