Pana acum doi ani, eu eram copil. Eram copilul parintilor mei. Si de 1 iunie ma asteptam sa fiu sarbatorita ca atare si daca asta nu se intampla, ma intristam. Incepand de anul trecut ceva uluitor s-a-ntamplat. Am disparut dintr-odata si eu si mama mea (tatal meu nu mai e printre noi de multi ani) si am reaparut eu ca mama si mama ca bunica. Si aceasta transformare a fost definitiva. Eu nu mai sunt copilul, ci sunt mama copilului. Iar mama mea… 
Sotul meu a intrebat-o intr-o zi pe mama: Ce-i place cel mai mult copilului tau? si ea a raspuns: fructe pasate cu biscuiti .
Iar copilul meu e o minune pe care nu pot sa o cuprind. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
- Rares, fiul meu
Ce poate fi mai frumos decat un copil asa frumusel cand zambeste, se joaca invatand sau invata jucandu-se? E adorabil si probabil ca nimic altceva nu te poate face sa te simti mai implinita!
…si La multi ani si tie!
Comment by Codrin Scutaru — 01/06/2009 @ 5:10 pm
Fooooaaaarteeee dragut!
)))))
“Fructele pisate cu biscuiti” sunt foarte funny
Comment by Veronica — 02/06/2009 @ 5:28 pm
Laura, sa-ti traiasca baietelul!
E un scump.
Comment by marina niculescu — 26/06/2009 @ 12:06 pm