Mircea Badea a initiat jihad-ul anti-baietilor in maieu. Ma refer desigur la maieurile alea de ghertzoi pe care baietii le asorteaza cu lanturi groase, slapi de guma si alte accesorii. Remarc perenitatea maieului de plasa, cu gaurele prin care iese frumusel parul viril. Va rog sa ma ajutati si cu alte tipuri de maieuri (sugestii: maieul de Bamboo, maieul de cetatean rom cu burta dezgolita, maieul de poliester imputit de culturist, maieul cu numar, maieul de mos distrus etc.). Astept cu interes sa aflam adevarul despre maieuri 
-
Mircea Badea si maieutica
31/07/2009 by Codrin Scutaru
-
Din sondaje adunate si la lume date
30/07/2009 by Laura Florea
Ia sondaju’ neamuleee!…. Se inghite repede, pe nemestecate, nerasuflate si se elimina la fel de repede, pe nedigerate.
Mircea Geoana rasare ca pasarea Phoenix din propria cenusa. Intr-un rastimp record de 1 luna si dupa 3 sondaje, in care coborase la 19%, chiar putin dupa Crin Antonescu, el creste spectaculos cu 10 procente in cel mai recent sondaj publicat de INSOMAR. Cum care INSOMAR? Acela controlat de Realitatea Catavencu. Fireste ca dl Geoana creste in mod justificat, intrucat performanta de a se afla si la guvernare si in opozitie in acelasi timp nu poate ramane nerasplatita. Continuare…
-
The Reader – un film despre lupta pentru impacarea cu trecutul
27/07/2009 by Codrin Scutaru
Filmul prezinta povestea de dragoste dintre Michael Berg, care la 15 ani traieste in anii ‘50 o aventura, preponderent sexuala, de o vara, marcanta insa in toata evolutia lui ulterioara, cu Hanna Schmitz (Kate Winslet), o taxatoare de tramvai de 36 de ani. Hannei ii place cum Michael ii citeste din diverse carti si ea il asculta, evadand parca-n alta lume. Il pune sa faca asta inainte de a incepe orice act sexual. La scurt timp este promovata de companie la un job de birou insa dispare subit din oras. Dupa opt ani, Michael, acum student la drept, o regaseste pe Hanna ca acuzata intr-un proces intentat femeilor gardian din lagarele SS. Explicatia avea sa reiasa mai tarziu: Hanna purta cu ea secretul ca era analfabeta, nu vroia sa recunoasca asta, preferand sa-si exteriorizeze dorinta de a citi, prin a-si gasi oameni care sa-i citeasca. In lagar, gardiana Hanna alegea tinere slabe, firave, despre care stia ca urmau sa fie trimise la Aushwitz, le proteja o vreme si le punea sa-i citeasca…Michael nu are puterea de a o vizita pe Hanna la inchisoare si nici de a dezvalui instantei ceea ce ea insasi ascundea inca atat de bine. Hanna e condamnata in final la inchisoare pe viata, judecatorii considerand drept proba relevanta o mostra din scrisul Hannei, care ar fi scris raportul de trimitere la gazare a mai multor prizonieri. Celelalte gardiene se unesc in planul de a declara in comun ca ea era cea responsabila, ele fiind doar executante. Purtand cu sine teribilul secret, Hanna nu reconoaste nici in al 13-lea ceas ca nu stie sa scrie sau sa citeasca si se lasa condamnata, fara riposta pentru o fapta pe care nu a facut-o. Cat timp e in inchisoare, Michael care tocmai divortase, o viziteaza si isi dedica majoritatea timpului inregistrand casete cu diverse lecturi. Dupa ani, in urma unui tulburator efort auto-didact, Hanna invata sa citeasca si incepe sa lectureze singura, inclusiv din autori care au tratat tema Holocaustului. In 1984, dupa 18 de detentie, Hanna urmeaza sa fie eliberata si Michael ii aranjeaza toate cele trebuincioase reintegrarii in societate: o slujba, locuinta etc. Cu toate acestea, in ziua eliberarii Hanna se sinucide. The Reader este in primul rand o poveste de dragoste dar si una despre lupa pentru impacarea cu trecutul “vergangenheitsbewältingung”. Aventura sexuala de-o vara a lui Michael Berg din adolescenta se transforma intr-o profunda legatura a destinelor si a intelegerii femeii pe care credea si apoi descoperea ca o iubeste. Chiar daca incearca sa revina la relatii firesti cu tinere de varsta sa atat in liceu cat si in facultate, Michael are mereu revelatia celei care i-a marcat adolescenta prin imbratisarile ei care cereau cu patima vindecarea de propriul secret. Incapabil sa construiasca o relatie durabila cu alta femeie, Michael isi accepta in final starea sa emotionala. Disparitia subita a femeii misterioase il lasa pe Michael vulnerabil, cu o permanenta tara emotionala, cautand la fel ca si ea impacarea cu trecutul dar si cu sine. In final, Michael, un tata tacut si neinteles, isi duce fiica sa vada mormantul Hannei Schmitz si sa-i povesteasca despre cine este ea sau, de fapt, despre cine este el…P.S. David Kross face la 18 ani un rol fantastic si Ralph Fiennes (Michael adult) continua sa ne arunce in meditatie existentiala, la fel ca in Pacientul englez…
-
Fiul dnei Placinta sau cui ii e frica de Traian Basescu?
17/07/2009 by Laura FloreaPosturile TV de stiri si-au indreptat tirurile spre Guvern. Dar nu spre tot Guvernul, ci spre PD-L. Nu sunt luati in colimator decat ministri portocalii, in timp ce cei rosii sunt adusi ca si comentatori in emisiuni. Nu spun ca dna Ridzi n-o fi vinovata. Nu stiu, nu ma pot pronunta. Poate/probabil ca este. Dar ma intriga totusi cateva lucruri la aceasta ofensiva: Continuare…
-
Circoteka romaneasca, Dorobanti si Mamaia
16/07/2009 by Codrin Scutaru
Viata socio-economico-politico-mondena a Romaniei vazuta de la Berlin. Nati Meir, piticul porno, OTV, Sexy Braileanca, Zavoranca, Prigoana saracu’, Principele, etc. dar mai ales Becali, Vadim si alte caraghislacuri si paparude in pozitii si scaune europene de reprezentare a mirosurilor balcanice pestilentiale. Nu ne mai intereseaza ca Hagi e unul din cei mai cunoscuti romani si ca…divorteaza. In Dorobanti e tot mai trista atmosfera ca Poponetz nu mai trece asa des. Care e de fapt treaba cu Dorobanti? O straduta inghesuita unde cafenele montate pe troturar stau inghesuite oferind miros imbacsit de la piata alaturata, cu produse si cafele vizavi cu pret 10x, unde x e pretul mediu al produselor in Romania. In cel mai rau caz, daca esti vreun trist, vii cu Toaregul. In rest, daca tii sa-ti piepteni basinile cu talent, tre’ sa scoti la inaintare un Porsche, un Maybach sau un Aston Martin. Ti se ofera in schimb nurii si expozeuri generoase ale unor domnisoare proaspat coborate din trenul de la tara, cazate la camin sau cate 12-n garsoniera inchiriata dar cu ambitii mari. In schimbul ambitiei finalizeaza prin a presta cu puberii conducatori de masini de mai sus, gratis, cu speranta unor reprize de shopping in Baneasa sau de ce nu, Italia. Daca pleci din Dorobanti pe uik-end, poti sa te regasesti cu colegii din clubul Porsche la Mamaia. Tarani cu lanturi si bani, vin din comunele natale cu pachetelul de bani legati cu elastic in buzunar. Isi etaleaza X6-ele cu mirare ca exista unii cu si mai multi bani. Cer branza cu ceapa la terasele de pe plaja si se scarpina acolo unde vroiau astia sa i le numere lui Nastase. Fitze, taraneala si prosteala intr-o statiune care, altfel, ar fi chiar misto. Cocalareala si pitziponceala, dar pe si cu bani in dotare. V-am pupat pe portofele!Sursa foto: www.pitzipoanca.org
-
Titan Ice – Alta viata…
03/07/2009 by Codrin ScutaruVa mai amintiti reclamele din era proto-publicitatii romanesti? Am si eu o intrebare. Stie cineva cine a facut reclama aia la Titan Ice in care face unul onomatopee racorindu-se cu ceva cuburi de gheata? Daca stiti, mor de curiozitate. Ar trebui facut un muzeu cu veteranii advertising-ului postcomunist. Va provoc la propuneri de astfel de reclame si facem si un top apoi. Va dau si indicii: Palmolive cu o gagica faina de zicea ceva de Perestroika, curatica; Gepa Electro Center – un pic mai bine pentru dumneavoastra (bun de inspiratie pentru slogane viitoare la partide); Adidas Torsion; Tropicana; Ziarul Tinerama – Un prieten, poate singurul s.a.m.d.
Postati, fratilor, ca erau marfa vremurile…
-
Talentatul domn Michael
02/07/2009 by Codrin ScutaruRecunosc ca am ezitat pana sa incep sa scriu acest articol. Nu de alta dar parca prea imi lasase un gust amar valva din ultima vreme. Cand a aparut la BBC stirea cu moartea lui Michael Jackson, am avut o reactie normala zic eu de intristare si de parere de rau. Mi-a parut rau pentru un artist care avea totul de partea sa acum 30 de ani si pentru care s-a inventat termenul de megastar. Multe din melodiile sale mi-au placut in copilarie. Cu toate acestea, vedeam in ultima perioada un personaj chinuit, schimonosit, imbracat in tot felul de robe si ponchouri islamo-budiste, cu fata acoperita. Michael Jackson nu a stiut sa-si poarte succesul, sa si-l traiasca si de cele mai multe ori, l-au purtat pe el sutele de oameni care s-au aciuat ca staff al sau, pentru a ciuguli si ei din averea care se tot aduna de pe urma muzicii sale. In aceste momente, de pregatire a funeraliilor a celui care a dominat si influentat muzica pop, se discuta din pacate despre posibilitatea pentru publicul isteric de a vedea sau nu ramasitele pamantesti celui care a fost Michael Jackson. In criza de idei, un politician roman anunta intentia sa de a-si procura bilete pentru a participa la funeralii. Altii mai veterani, isi amintesc cum a venit domnul Michael si a fugit cu jandarmii pe stadionul Lia Manoliu. In loc sa ne amintim ca in 1992 a facut cel mai reusit concert al sau si l-a tinut in Romania, oamenii inca se mai intreaba intre ei in pauza de cafea daca lui Michael ii placea sa doarma cu copilasi mici, cimpanzei sau cu serpi boa. Pe mine unul nu ma intereseaza camerele de oxigen, operatiile fara numar, prieteniile lui erotice inchipuite cu Pamela Anderson, mariajul cu fiica marelui Elvis sau copilasii cu care se-nconjura sau nu. Ma intereseaza ca a reusit sa fie la un moment dat poate cel mai cunoscut om de pe planeta si ca daca se va vorbi peste ani despre ce inseamna vedeta de muzica (entertainer), probabil multora le va fulgera prin fata imaginea lui. Acum 30 de ani inca pivea increzator spre un viitor, un viitor in care el nu mai avea a-si apartine. Apartine in schimb tuturor…
Sursa foto: http://media.photobucket.com/images/michael%20jackson/
