Zilele acestea se discuta intens despre posibilii candidati la presedintia PSD respectiv Adrian Nastase, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu. Cu toate acestea, se ignora un trio absolut posibil de candidati redutabili pentru partid si voi enumera aici triumviratul: Adrian Severin-Adrian Nastase-Cristian Diaconescu. Adrian Severin este fara niciun fel de indoiala cel mai popular dintre liderii cu vizibilitate crescuta in special datorita faptului ca are un dosar curat. Anul acesta, europarlamentarul Adrian Severin putea deveni unul din principalii lideri ai Uniunii Europene. Este recunoscut la nivel international si european ca fost sef al diplomatiei romanesti. Are experienta ministeriala considerabila si a trecut prin focul anilor 90 cand se ocupa de privatizare in Guvernul FSN condus de Petre Roman. La nivelul discursului, a fost si ramane cel mai aprig critic al presedintelui Basescu initiind sintagme de succes care astazi ii poarta amprenta: “neocezarismul”, “regimul basescian autocrat” etc. Cu un lider ca Severin, PSD poate concura PNL la nivelul liderilor purtatori de mesaj. Va imaginati un cuplu de critici Severin-Antonescu din opozitie? Redutabil, as zice. Adrian Severin il cunoaste pe Traian Basescu de pe vremea cand erau amandoi in prima linie din PD-ul condus de Petre Roman. Desigur, profilul european al lui Severin va reusi sa atraga tinerii catre partid si va induce un veritabil curent de popularitate pentru lider. Cu toate acestea, puterea financiara a partidului va ramane in controlul liderilor regionali si vicepresedintilor Oprisan, Dragnea, Vanghelie, Mazare, Nica etc. Un singur om ii poate controla pe acestia – fostul “el lider maximo” al partidului, Adrian Nastase. Din postura de presedinte executiv, Adrian Nastase va putea sa raspunda exact de ceea ce isi propune pentru urmatorii doi ani: refacerea oamenilor din organizatii pentru a fi pregatiti din block-starturi pentru alegerile locale si parlamentare. E lesne de inteles ca va fi mult mai usor sa fie acceptat din aceasta postura decat din cea de presedinte. Bun, deci avem liderul charismatic, avem managerul politic, hai sa vedem cine poate fi liderul ideologic. Pentru acest post exista din punctul meu de vedere doi candidati potriviti: Cristian Diaconescu si Dan Mircea Popescu. Cristian Diaconescu s-a nimerit a fi vocea spiritului de stanga al PSD dintr-o frsutrare, de a-i vedea pe toti baronii locali ai partidului etaland puterea banilor. Omul este cel mai probabil sincer si prinde pe sticla. Marele sau dezavataj este o anume angoasare permanenta care il prezinta drept slab in fata adevaratilor controlori de resurse din partid. Dan Mircea Popescu pe de alta parte este unul dintre putinii fondatori ai partidului, nu a implinit inca 60 de ani si are experienta pe tot palierul functiilor centrale. Marginalizat natural de catre sistemul de impunere a celor cu resurse si comisioane “legitime” din partid, Dan Mircea Popescu a reusit sa castige un nou mandat de deputat in 2008. El a fost cel care a contribuit la toate documentele de politici sociale si programatice ale partidului de la infiintarea sa pana in prezent. Daca Cristian Diaconescu candideaza el insusi la presedintie, Popescu devine optiunea fireasca pentru functia de presedinte al Consiliului National al PSD, care sa fie la randul sau un reper strategic si ideologic al partidului. Asadar, cum vi se pare propunerea de echipa? Pentru functia de secretar general as propun din nou, inedit, doua nume: Liviu Dragnea si Victor Ponta. Sau, de ce nu, legitimarea cu aceasta functie a celui care mereu o exercita oricum: Viorel Hrebenciuc.
-
Un trio pentru PSD: Severin-Nastase-Popescu
25/01/2010 by Codrin Scutaru
-
Eckstein Kovacs, Videanu si eterna Rosia Montana
20/01/2010 by Codrin Scutaru
Lobby-ul romanesc incepe sa aiba si el clasice studii de caz. Probabil, in timp, acestea vor deveni didactice, vor fi exemple in cursurile de public affairs dar, pana la urma, nu se vor rezolva. Recent, mi-a atras din nou atentia un caz devenit clasic – Rosia Montana. Nu voi intra in disecarea intereselor de acolo, daca la asta va asteptati. Va voi infatisa insa o speta si o intrebare. Speta e legata de declaratia recenta a d-lui Peter Eckstein Kovacs, care detine functia de consilier prezidential, si spune ca redeschiderea proiectului Rosia-Montana in conditiile aratate de ministrul Adriean Videanu este periculoasa. In acest sens, domnia sa mentioneaza ca abordarea ministrului economiei este meschina bazandu-se exclusiv pe argumentul castigului financiar pentru stat, fara a lua in calcul eventualele prejudicii aduse mediului. Intrebarea mea este: Ce urmari va avea aceasta iesire publica transanta impotriva unui proiect sustinut de catre partidul majoritar al actualei coalitii de guvernare? Din experienta mea, cel mai probabil aceasta iesire a fost o avertizare impotriva partenerilor din PD-L pentru a nu grabi lucrurile prea mult, inainte ca cei din UDMR sa fie complet pregatiti. Pe vremea cand era senator, stiu ca dl. Eckstein Kovacs mai obisnuia sa ia troleibuzul 66 cateva statii ca sa mai simta pulsul oamenilor. O fi opinia publica puternic montata impotriva proiectului Rosia Montana? Nu cred. Dar cred ca UDMR isi pastreaza inca aceasta carte de negociere. Capitularea pe acest proiect le-ar fi facut deservicii de imagine dar mai ales financiare. Ma intreb insa de ce tocmai demnitarul maghiar de Cotroceni vorbeste despre asta si nu ministrul Laszlo Borbely? Verificand proiectele de lege legate de speta am vazut ca dl. Eckstein Kovacs a initiat in precedenta legislatura impreuna cu vajnicul luptator anti-maghiarizarii Transilvaniei si fost parlamentar PRM dl. Gheorghe Funar, un proiect de lege pentru interzicerea cianurilor. O sa retin acest moment istoric cand PRM si UDMR si-au dat mana pentru un obiectiv maret – cel al salvarii mediului. In timp, cand partidele lor nu isi vor mai gasi sensul pe esichierul politic romanesc, ambii s-ar putea regasi si ar putea deveni vajnici lideri ai Verzilor. Nu de alta dar trebuie sa devina si partidul asta puternic in Romania, la fel ca-n Europa.Sursa foto: www.antena3.ro
-
Analiza politica 8.01.2010: PSD la rascruce
08/01/2010 by Codrin Scutaru
Fostul premier si presedinte al PSD in perioada 2000-2004 spunea dupa pierderea alegerilor prezidentiale din acest an de catre Mircea Geoana ca pentru PSD urmeaza o lunga perioada de drum in desert, asemeni exodului biblic al poporului mozaic. PSD se afla in 2010 in fata unor optiuni cu efecte determinante pentru ei ca partid dar si pentru intreg spectrul politic din urmatorii ani.
In luna martie a acestui an va avea loc, cel mai probabil, un nou congres al partidului in care se va decide o noua echipa de conducere, nu doar un presedinte. Asteptarea unui erou salvator care sa ghideze mesianic partidul catre succes s-a dovedit inutila. Nu cred ca in pribegia sa in desertul politicii, o pribegie a resurselor si a inutilitatii proprii, PSD va avea parte de un Moise propriu. Pentru PSD liderul mesianic a fost timp de 10 ani Ion Iliescu iar in perioada 2000-2004 a fost condus colegial in fapt, asemeni conducerii consulare bicefale din Imperiul Roman, de catre Ion Iliescu si Adrian Nastase. In acea perioada Ion Iliescu ramasese liderul dar Adrian Nastase controla armata liderilor locali, cu care, structural, Ion Iliescu nu putea comunica si colabora. La Congresul din 2005 a fost aleasa solutia Mircea Geoana, prin jocul negocierilor de pe holuri si sustinerea curentului reformist sustinut de Grupul de la Cluj format din Ioan Rus, Vasile Dancu si Vasile Puscas. Proiectul Mircea Geoana a fost continuat pana la candidatura sa la alegerile prezidentiale din 2009 dar liderul partidului a ales sa se apropie de liderii locali Marian Vanghelie (Bucuresti, Ilfov, Giurgiu), Dan Nica (Galati), Liviu Dragnea (Teleorman), Constantin Nita (Iasi) si altii dar si de nelipsitul negociator Viorel Hrebenciuc, in defavoarea celor din Ardeal. PSD-ul lui Mircea Geoana a scazut pana la 23% in 2007 dar a ajuns la 31% in 2009-2010, insuficient insa ca sa castige Presedintia Romaniei. Pierzand alegerile prezidentiale, este foarte clar ca Mircea Geoana are sanse minime de a fi reales pentru un nou mandat de presedinte al partidului.
Cei care se erijeaza in criticii oficiali din inteirorul partidului au motive diferite pentru a face asta. Adrian Nastase, fostul presedinte al partidului, cel care a condus PSD la scorul de 38-40%, este cel care a atras mereu atentia in perioada 2006-2009 asupra deficitului de organizare al partidului in comparatie cu competitorul in crestere continua, PDL. Nastase ar fi putut candida pentru functia de presedinte a Romaniei dar, din motive de calcule gresite si probabil frica de a fi hartuit de catre justitie, a ales sa il sustina pe Mircea Geoana. Este inca stimat de multi dintre cei care il recunosteau drept generalul suprem al fortelor pesediste in perioada nostalgiei din 2000-2004 dar nu se stie daca poate aduna in jurul sa suficienti lideri locali, reprezentanti ai centrelor de putere din partid. Stilul sau de conducere de mana forte nu mai este agreat de multi dintre cei care, culmea, actioneaza la fel in cadrul propriilor filiale judetene sau locale. Adrian Nastase are o postura respectabila in perspectiva viitoarelor alegeri din partid dar este posibil sa nu mai candideze, alegand sa sustina un newcomer.
Colegul de blogosfera al lui Adrian Nastase, fostul secretar general al PSD Miron Mitrea, reprezinta curentul anti-Hrebenciuc. Teza lui Mitrea este una simpla: esecul actual al PSD se datoreaza faptului ca partidul a fost preluat de catre Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si alti oameni similari acestora. Iesirile sale la rampa sunt dure, intempestive si cer hotarat o schimbare profunda a partidului. Am observat insa ca Oracolul PSD, Ion Iliescu, nu legitimeaza aceste iesiri cu toate ca la nivel de diagnoza, sesizeaza aceleasi probleme pentru partid. Cel mai probabil motiv este ca Ion Iliescu il considera pe Miron Mitrea un lider pro-Basescu, pro-colaborarii cu PDL pe care a si negociat-o impreuna cu altii in noiembrie 2008 si anti-colaborarii politice cu PNL pe care o eticheteaza drept apanajul aripii “nocive” Hrebenciuc-Vanghelie. Lipsa unui candidat PSD pentru colegiul 1 de deputati, vacantat de catre Bogdan Olteanu, a fost aspru criticat de Jimmy Hoffa al PSD. Pe surse au fost divulgate de mai multe ori posibile vulnerabilitati in relatia sa cu justitia, care, speculate de Traian Basescu, au condus la o apropiere de acesta. Ion Iliescu este convins, conform unor surse din Kiseleff, ca Miron Mitrea ar preda partidul lui Traian Basescu si PDL, daca ar deveni presedinte al partidului sau daca va face parte din echipa castigatoare.
Numele lui Cristian Diaconescu, fostul ministru de externe, a devenit o solutie posibila pentru preluarea PSD. Este genul de lider care are similitudini cu Mircea Geoana, fiind diplomat si inconjurat de o echipa. Nu are tendinte autocratice dar este mai mereu angoasat in iesirile publice, denotand o anumita nesiguranta dincolo de hotararea cu care transmite mesajele. Cu un profil greu de contestat, prezenta sa in randul viitorilor candidati la presedintia partidului, a fost considerata drept legitima de catre Ion Iliescu. Cristian Diaconescu a pierdut pana acum bataliile electorale majore, fiind poate aruncat intentionat in lupta pentru Primaria Capitalei, unde a obtinut doar 11%. Cu toate ca pe hartie pare potrivit, analizand mai atent, Diaconescu nu pare a fi omul care sa scoata PSD din starea actuala. Solutia sa de conducere s-ar baza pe o colaborare cu actuali lideri locali, pastrand cel mai probabil o mare parte din secunzii lui Geoana, precum Dragnea sau Nica dar eliminandu-l pe Marian Vanghelie. Este posibil sa abordeze impreuna cu Miron Mitrea o solutie de candidatura dubla adica sa candideze amandoi, sa isi castige sustinere in tara separat si in final Mitrea sa abandoneze cursa in favoarea lui Diaconescu (simar jocului facut de Ludovic Orban si Crin Antonescu fata de Calin Popescu Tariceanu la congresul PNL din martie 2009). In acest caz Cristian Diaconescu devine presedinte al PSD si Miron Mitrea secretar general. In echipa de sustinere a lui Diaconescu ar putea activa activ sau gravita si Grupul de la Cluj al lui Vasile Dancu si Ioan Rus, care, in caz de esec au in buzunar solutia continuarii proiectelor proprii intru nou partid de centru-stanga – Uniunea pentru Progres a lui Gabriel Oprea, partidul care se va crea pe nucleul independentilor din parlament.
Vehiculata solutie a cooptarii lui Sorin Oprescu drept candidat la presedintia partidului, ca umbrela pentru un grup de putere din PSD, este foarte putin viabila. In primul rand pica la validarea lui Iliescu care l-a indicat drept loser la alegerile prezidentiale. Este considerat de o parte a PSD ca a candidat la alegerile prezidentiale pentru a atrage voturile PSD catre el si a facilita victoria lui Traian Basescu. Cele 3 procente obitnute ar trebui sa il trimita mai degraba catre treburile de Primaria Generala a Capitalei, decat in noi jocuri politice. E posibil sa continue impreuna cu Octav Cozmanca proiectul politic al Aliantei Fortelor de Stanga, care alaturi de Uniunea pentru Progres sa faca parte din familia de partide pro-prezidentiale.
Mai exista insa o solutie pentru presedintia PSD. Una pragmatica care poarta si un nume: Victor Ponta. Fostul sef al tineretului social-democrat, lupul tanar al lui Adrian Nastase si responsabilul cu criticile acide din emisiunile televizate va candida, cel mai probabil, la sefia partidului. In acest caz e pozibil sa aiba sustinerea lui Adrian Nastase si altor lideri locali, care s-ar situa astfel pentru o solutie de mjloc. Vor putea opta pentru Ponta atat o mare parte din secunzii lui Mircea Geoana, exclusiv Marian Vanghelie, precum si liderii nemultumiti, fara putere decizionala din ultma perioada. Vanghelie nu va fi sacrificat dar porbabil va fi scos din prim-plan, ramand sa se ocupe cu “administrativele”. Totodata, detine parghiile de comunicare cu PDL prin socrul sau, Ilie Sarbu. Ar trebui de asemenea sa activeze ideologi de calibru ai stangii care sa elaboreze proiectul politic al PSD in pregatirea pentru momentele 2012-2014. Ma gandesc aici la Dan Mircea Popescu, veritabil om de stanga, vertical, membru al Biroului Politic Central si fost vicepresedinte al partidului. Cooptarea sa si al celor cativa lideri PSD de acelasi calibru ar legitima din acest punct de vedere, al fortei ideologice si al continuitatii, prezenta lui Ponta. Practic, avantajul lui Victor Ponta este ca in jurul sau se poate crea echipa de conducere care sa reprezinte toti polii de putere de partid. Asta e de fapt cartea pe care Ponta poate deveni noul presedinte al PSD.
Ce cale va alege PSD? Haideti sa reflectam la asta impreuna cu Ion Iliescu care spune intr-un interviu recent (disponibil aici) ca 2010 este un an de rascruce pentru partid.
